Aflat pe terenul lor, Traian Băsescu a făcut o ofertă atractivă românilor care au studiat în străinătate. Deși asocierea cu Băsescu în perioada asta e de-a dreptul terifiantă pentru carieră, aș înțelege euforia foștilor studenți de a trimite CV-ul. Pentru noi, cei tineri, întâlnirile cu oamenii importanți sunt, cumva, impresionante.
Acum vreo 9 ani am fost la Cotroceni și l-am întâlnit pe Iliescu: bătrânul are carismă, are discurs coerent și e inteligent. A fost momentul în care am conștientizat că, deși România avea un președinte rău, măcar nu era reprezentant al subculturii inculturii. Tot acum 9 ani i-am întâlnit consilierii, într-un seminar organizat de Liderii Mileniului III. Toți aleși unul și unul: oameni care știau ce vorbesc, știau de ce sunt acolo și puteau să poarte discuții coerente cu niște elevi de liceu. Pentru cei care vedeți negru în fața ochilor când zic ceva bine de Iliescu, încercați să citiți totuși fără prejudecăți.
Și acum, o fi bine sau o fi rau ce a făcut Băsescu?
E bine că vrea să aducă oameni care au studiat în străinătate? E foarte bine. Știu că sunt o grămadă de naționaliști care vor contesta asta, dar o școală bună din străinătate face cât zece școli mai mult sau mai puțin făcute la noi. O parte din studenții ăștia au muncit zi de zi, nu au avut ocazia să copieze și au fost nevoiți să se țină de școală în cel mai pur sens al cuvântului. O școală cu tradiție poate avea o valoare incontestabilă. Coroborat cu experiența de trai în afara, ăsta poate fi un plus pentru Cotroceni.
E bine că sunt proaspăt absolvenți? Evident că nu-i prea bine din punct de vedere al experienței de viață sau a experienței profesionale. Dacă, totuși, domeniul de consiliere ar fi legat de “problemele tinerilor” sau chestiuni educaționale, atunci e bine.
E bine să fii consilier la Cotroceni? Citez dintr-un ziar: “A avea secretară și șofer la 26 de ani poate fi un adevărat salt în carieră”. Vai de sinceritatea ei de candidată. O fi bine, dar nu ăsta e scopul. Unu la mână: lucrezi la cel mai înalt nivel, ai șansa să îți promovezi ideile și, poate, să faci ceva bun pentru mediul în care trăiești (țară). Doi la mână: dacă ești profesionist, vei fi recunoscut și cunoscut de toți cei cu care interacționezi. Din cauza asta oamenii politici din țările civilizate chiar au ce face după ce ies la pensie: pentru că au relații, sunt recunoscuți și pot reprezenta un lobby important în decizii strategice.
E lungă viața la Cotroceni? Păi niciunul din consilierii lui Băsescu de la început de drum nu mai e acolo. De aici ar rezulta ori că ori toți au fost interesați de ceva cașcaval și Băsescu a fost impecabil, ori vice-versa. Se știe că nu s-au despărțit în cele mai amiabile condiții, altfel ar fi fost și a treia variantă: aceea că le-ar fi expirat expertiza. Cert e că istoria dovedește că nu se poate locui alături de Băsescu prea multă vreme. În plus, în 2014 vor fi alegeri. Dacă consilierul nu-și dovedește valoarea până în 2014, cariera lui va fi compromisă. Pentru că, oriunde va fi Băsescu atunci, nu va avea la fel de mult buget la dispoziție ca să-și angajeze toți favoriții.
SUBCULTÚRĂ, subculturi, s. f. 1. Tendință de manifestare subiacentă a unei culturi elementare. 2. Cultură a grupurilor și subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnică. – Din engl., fr. subculture.
Cred că voiai să zici “incultură”.
INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din fr. inculture
“O parte din studenții ăștia au muncit zi de zi, nu au avut ocazia să copieze și au fost nevoiți să se țină de școală în cel mai pur sens al cuvântului.”
Să nu exagerăm, peste tot regulile pot fi ocolite si e imprudent sa afirmi altfel.
“Doi la mână: dacă ești profesionist, vei fi recunoscut și cunoscut de toți cei cu care interacționezi.”
Foloseşti premisa falsă că în România funcţionează meritocraţia şi nu clientelismul ŞI că
te poţi dezvolta profesional într-o astfel de funcţie fiind neînregimentat politic.
@M
1. subcultura -> incultura : 100% corect, multumesc. Am gresit si am notat ca sa nu repet pe viitor.
2. Tocmai de asta am zis “o parte din”. N-am vrut sa generalizez faptul ca a studia in afara inseamna in mod sigur ca nu ai copiat. Dar cred ca, in general, se copiaza mult mai putin in universitatile “normale” din afara.
3. e adevarat ce spui, dar avem si destui profesionisti in Romania care nu ies in evidenta. Datorita lor tara asta chiar reuseste sa se tarasca, altfel ar fi foarte grav. Totusi, usor usor lucrurile se schimba si cred in afirmatia mea: daca esti cu adevarat profesionist, devii indispensabil. Tocmai pentru faptul ca numarul de profesionisti e mic la noi in tara, chiar si oamenii politici sunt obigati sa-si atraga oameni priceputi de partea lor.
Vă cred că e bine să fim încrezatori în profesionişti, dar după cum spuneaţi şi dumneavoastră în articol, Băsescu nu e cunoscut pentru relaţiile sale prea bune cu intelectualii. Are acel complex al mediocrităţii şi, fără îndoiala, un ego pe măsură, ceea ce mă face să cred că urmează maxim 20-30% din sfaturile consilierilor săi actuali. Şi nu sunt sigur că vreau să îmi imaginez cum i-ar trata pe nişte tineri net superiori ca intelect şi cultură în spatele uşilor închise (ironii ieftine, glume in stil caracteristic etc.) sau dacă ar catadicsi măcar să le ia în considerare propunerile.
Ofertele acestea pentru postul de consilier sunt o mişcare isteaţă de imagine: Băsescu pare mai deschis la minte către schimbare, progres, modelul occidental etc. prin asociere cu acei absolvenţi iar absolvenţii în schimbul faptului că decoreaza sălile Palatului Cotroceni primesc statut şi beneficiile aferente. “WIN-WIN situation.”
Mda, sună frumos Consilierul preşedintelui Traian Băsescu
Pingback: Consilieri ai lui Băsescu | Alexandru Radu